Mardare Eugen’s Registered & Protected Web Page

	Cugetarile Sarmanului Dionis
	
		Acasă
			Despre mine
O nuvela
Muzica Buna
		
	


		
		
			
			
									
												
						
							iunie 13, 2009 
							O noua pagina
							
							
								Acum ceva vreme in urma am incehiat un pariu cu cineva. Trebuia sa scriu o poveste de vreo 10 mii de cuvinte pana pe 1 iulie. Povestea trebuia sa fie o versiune mai buna a Nebunului meu Gerome.
Dar, nu a fost sa fie… si aproape ca abandonasem ideea ca voi mai scrie ceva de marimea asta. Pana la ideea care a nascut noua pagina.
Ar trebui sa spun de la inceput. Ideile din poveste imi apartin in totalitate, chiar si cele mai putin “corecte” din orice punct de vedere ati vrea sa o luati. Am muncit la povestea asta, atat Dionis, cat si cel din spatele lui…
Daca vi se pare prea mare ca sa o puteti citi direct pe blog, imi puteti lasa un mesaj iar eu va voi da o copie prin e-mail.
							
							
							
								2 Comentarii
								Filed under Diverse
								Etichete Aberatii, Diverse, literatura
							 

						
				
												
						
							iunie 11, 2009 
							Concurs
							
							
								Datorita Deei astazi am aflat despre un concurs.
Cristina propune doritorilor un concurs de imaginatie si, cum ideea mi-a placut, plus ca sunt o fire competitiva … iata cele trei probe la care am fost supus ( doritori pot accesa link-ul de mai sus pentru toate datale sau pot intra aici ). Fara prea multa vorbarie…
Proba 1
Lectura şi cărţile au fost alături de mine de când mă ştiu. Fie că erau ziarele vechi ale bunicii, fie că erau romanele poliţiste ale tatei, pentru mine vara la tare însemna doar aer curat, bicicletă, praştie, nisipul în care să mă scald şi după-amiaza fiecărei zile în care citeam.
Apoi am mai crescut, ziarele şi cărţile tatei nu au fost suficiente aşa că am început să frecventez bibliotecile din care am extras aproape tot ce mi-a căzut în mână, mai ales cărţile cu coperţi noi şi strălucitoare.
Am început să scriu la provocarea unui prieten şi abia după ce i-am descoperit pe Stephen King şi pe Tournier, nu mi-am văzut scopul în viaţă (vis cu totul şi cu totul absurd).
Ca să răspund întrebărilor din cerinţă îmi vine destul de greu. Am fost numit şoarece de bibliotecă, deci ce mă atrage la lectură? Sunt sute de motive, mii chiar, fiecare pagină îmi dă unul nou. Iar când încep o nouă carte găsesc alte şi alte motive pe care nu le cunoşteam. Aventură, o poartă de scăpare, relaxare, vis, şi chiar motive pentru poveşti proprii.
Ce carte m-a influenţat? E şi mai greu de ales răspunsul corect căci a fost pe undeva pe la jumătatea lui „Shining” şi începutul „Piticului Roşu”.
De un singur lucru sunt sigur. ÃŽmi place ficÅ£iunea căci e singura chestie care mai face lumea să se învârtă. Fără poveÅŸtile de ficÅ£iune probabil nu am fi ajuns pe lună, iar eu probabil nu aÅŸ fi avut la ce să scriu acum poveÅŸtile de mai jos…
Proba 2     “Fuga Anastasiei”
*
La început n-am vrut să ies din camera mea, nici să mănânc, nici să vorbesc cu altcineva în afară de Beatrice, ba chiar ÅŸi cu ea foarte puÅ£in după ce mi-am cercetat bagajele. ÃŽmi împachetase rochiile cele mai urâte – nu mătase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus în păr sau la gât, nu aveam paruri, ci doar năframe de rând, nu aveam nimic cu care să-mi desenez buzele ÅŸi îmi pusese doar un pieptene de lemn. Când am acuzat-o că ÅŸtiuse unde mergeam ÅŸi nu-mi spusese, a negat. N-o cred.
Åžtiu că încearcă să mă protejeze, e o fată bună ÅŸi simplă, care a ajuns să ne iubească în zilele astea, acum când noi nu mai părem a fi tari ÅŸi Å£arine ci doar… oameni ca cei de pe stradă. Numai că eu ÅŸtiu deja adevărul. ÃŽnsă îl refuz. Am vârstă la care încă mai pot refuza realitatea.
Eu mă gândeam că poate voi mai merge la un bal, că poate voi mai fi strânsă în braÅ£e de Alexei, eu mă gândeam…
Numai că unde plecăm noi, abia dacă vom mai avea după ce mânca… sau cel puÅ£in aÅŸa plânge mama încontinuu de vreo două seri. Tata vrea să o liniÅŸtească „Celelalte Familii nu ne vor lăsa ca niÅŸte câini.” „Ele nu, dar ce pot face în plin război?” Åži plânge în continuare mama mea dragă, plânge cum nu a mai plâns de mult, de când fratele meu era atât de bolnav încât abia dacă aveam voie să îl atingem. Plânge ÅŸi îşi usucă ochii ei albaÅŸtrii. Se opreÅŸte doar când intră unul din soldaÅ£ii roÅŸii să ne întrebe dacă avem nevoie de ceva din târg. Vrea să pară demnă măcar în faÅ£a răpitorilor noÅŸtrii.
Iar eu… eu mă prefac că totul e obiÅŸnuit, îmi iau surioarele de mână ÅŸi plecăm în camerele noastre. Eu le cânt la pian. ÃŽncerc măcar să mai luminez atmosfera ÅŸi aÅŸa întunecoasă din casă cu ferestrele acoperite de scânduri.
**
E miezul nopţii şi vocea tatei mă trezeşte din somn. A trebuit să mă scuture ceva. Am un somn destul de adânc. Îmi ia faţa între palmele sale moi şi mă sărută pe frunte. Îmi spune doar un singur lucru: „E timpul”.
Mă îmbrac cu lacrimi în ochi.
***
Pentru că situaţia se înrăutăţea pe zi ce trece, pentru că aveam nevie de ajutor cât mai curând posibil, pentru că cei care erau acum la putere erau mai instabili decât un cuib de viespi, pentru că trebuia să supravieţuim cumva, părinţii mei au ales copilul potrivit.
Dacă a fi părinte înseamnă să îţi sacrifici copii, eu nu vreau să fiu mamă. Pentru că nu vreau să ştiu că nu am speranţa. Că nu pot şti nici că cel ales nici că cei lăsaţi în urmă vor trăi să mai vadă încă un răsărit de soare. Pentru că nu vreau să ştiu cum e să ai sufletul împărţit între două rugăciuni. Mama mea e o femeie puternică.
Mă simt ciudat când o privesc pe Beatrice îmbrăcată în ce au fost hainele mele. Chiar că semănăm. O văd că plânge şi asta îmi provoacă şi mie o uşoară înţepătură în colţul ochiului. Ne îmbrăţişăm şi ne urăm mult noroc.
O mai privesc pentru o ultimă dată pe mama, îi sărut mâinile calde şi aştept ca să îmi primesc binecuvântarea. Abia dacă mai are forţă să-mi vorbească, însă simt cu mâna ei în băga în palmă o cruciuliţă. Talismanul ei. Ceilalţi dorm aşa că le voi transmite „La revedere” prin ea.
Tata mă ia apoi în primire şi mă conduce până în beci. Mă ţine de mână prin întuneric, prin cămările joase şi mă aduce până în faţa unei uşi ascunse. Bate de două ori scurt, apoi aşteptăm. În cele câteva clipe de stat îmi aud inima bubuind în piept ca un ciocan, plâng şi eu în linişte şi mă îmbăt probabil pentru ultima dată cu parfumul fin de coniac şi ceară de mustăţi a tatei.
O lumină puternică ne orbeÅŸte, câteva cuvinte în ÅŸoaptă, un sărut pe obraz ÅŸi…
Nu vreau să plec şi să-i las, mi-e frică pentru ei căci i-am visat undeva departe. Erau cu toţii pe celălalt mal al răului de lângă casa noastră de vacanţă. Păreau că sunt bucuroşi acolo şi mă tot strigau să vin la ei „Anastasia! Anastasia!”. Şi mă chemau şi îmi făceau cu mâna.
Proba 3 – ” Rosie”
*
În clipa în care intru, întoarce capul. Are ochii mari şi e lividă la faţă.
- Vai, Jacob… îi tremură vocea. Mai are un pic ÅŸi-i dau lacrimile.
- Ce-i? Ce s-a întâmplat? Zic, străbătând salonul.
Îşi duce o mână la gură şi se întoarce la fereastră.
August se chinuie s-o aducă pe Rosie spre primul vagon. E un calvar şi toată lumea s-a oprit să se uite.
August o loveşte din spate, iar Rosie face câţiva paşi în faţă. Când August o ajunge din urmă, o loveşte iar, de data asta îndeajuns de tare ca să o facă să-şi ridice trompa, să ragă şi să plece supărată în altă direcţie. August slobozeşte o serie nesfârşită de înjurături şi fuge după ea, legănându-şi băţul şi împungându-i umărul cu ţepuşa. Rosie scânceşte şi de data asta nu se clinteşte nici un centimetru. Chiar şi de la depărtare, o vedem cum tremură.
Marlena îşi înăbuşă un suspin. Îi întind mâna, instinctiv. Când i-o prind pe a ei, mă strânge atât de tare de degete, că-mi vine să urlu.
După alte câteva lovituri, Rosie zăreşte vagonul legat în faţa trenului. Îşi ridică trompă şi scoate un muget lung, după care o ia la sănătoasa, făcând pământul să se cutremure. August dispare într-un nor de praf, iar spectatorii panicaţi se feresc cum pot din calea ei. Roşie se urcă în tren vizibil uşurată.
Praful se risipeşte şi August reapare, strigând şi fluturând din mâini. Diamond Joe şi Otis se urcă fără grabă în vagon, ca şi cum fac asta de când sunt, şi se pregătesc să închidă uşa.
**
- Ce mama naibii ai avut în cap băiatule? Cine naiba te-a pus să dai în Rosie? Nimeni nu dă în ea! Nimeni! Nimeni nu vrea să o enerveze în public! Dumnezeule mare, nici măcar nu ştim de ce sunt în stare fiinţele astea. Am văzut în războaie cum un singur exemplar din ce e Roşie, a putut să smulgă capetele a 13 soldaţi fără să clipească. Ce ai fi vrut să se întâmple aici?
Când ajunsesem şi eu în vagonul băieţilor Otise deja începuse să-l certe pe August. Aşa că îmi scutise mie din munca de a ţine o prelegere. Urăsc să mă cert cu oamenii, urăsc să îmi fac cunoscute argumentele cu ajutorul vocii ridicate. Asta nu mă deosebeşte cu nimic de una dintre acele brute grosolane care stă beată în şanţ. Eu, pe de altă parte sunt un domn. Aş fi vorbit şi eu cu August, i-aş fi spus şi eu probabil aceleaşi lucruri, însă l-aş fi dat afară. L-aş fi concediat imediat, fără nici cea mai mică strângere de inimă. Îmi lovise comoara. Iar comoara asta trebuia păstrată intactă până la destinaţie.
Otis m-a scutit de toate astea. I-a băgat frica în sân băiatului şi asta e bine. Acum nu v-a mai trebui să-l las pe drumuri lefter căci a înţeles cât de cât pericolul cu care ne confruntăm. Nu vreau să-l concediez căci oamenii de treabă sunt greu de găsit acum.
- Are dreptate Otis, am spus, din câte ştim, Rosie putea forte bine să uite ce a învăţat în tot acest timp, te putea apuca de un picior şi zdrobindu-te de caldarâm şi de vagon, ar fi măturat cu tine întreaga gara până să putem noi să mişcăm un deget. Ai avut noroc astăzi August. Dar data viitoare când te mai apropii de Roşie şi o mai loveşti, nu-mi păsa din ce cauză, promit că am să te văr cu mâna mea în cuşca ei atunci când are o zi proastă. Vom vedea atunci cine pe cine. Ai înţeles?
- Da domnule…
- Bun.
Trenul deja a început să se mişte pe şine aşa că îmi vine destul de greu să mă mai mişc în vagon. Dar mai fac câţiva paşi până la cuşca ei căci vreau să mă asigur că e bine. Ghemul de păr care îi reprezintă capul vine lângă bare şi mă lasă să îl mângâi. Rosie e o fată atât de bună. Rosie mă va face bogat.
***
Cei că Rosie au fost găsiţi de primele expediţii. Semănau cu elefanţii de pe Pământ dar nu erau aşa ceva. Erau mai mult o încrucişare între gorilele, elefanţii şi câinii cunoscuţi de noi. Şi totuşi ne-am luptat cu ei până la ultimul ca să le cucerim pământurile bogate în argint şi aur. Maimuţoi proşti nici nu ştiau pe ce comoară stau.
Cu toţii am crezut că ei dispăruseră, după război eram siguri că i-am exterminat aproape pe toţi însă, noi am avut norocul să mai găsim un ultim exemplar. Un fermier bătrân împuşcase o femelă şi ce găsise la câţiva paşi de ea fusese Rosie. Ne-a vândut-o destul de ieftin. I-am dat pe ea perechea de mănuşi în care ar fi transformat puiul şi a fost mulţumit.
Un an de zile a durat să o creştem şi să o dresăm cât de cât pe Roşie ca să o putem prezenta în faţa publicului. Eram hotărâţi să pornim în turnee cu ea căci din aşa ceva sigur se vor câştiga bani mulţi dincolo pe Pământ. Puţini pământeni au văzut cu ce ne-am confruntat aici.
Iar astăzi era prima zi din turneu. Prima reprezentaţie ne aştepta în două zile.
****
- E totul ok acolo?
- Da Marlena, fii liniştită, băieţii se ocupă de toate.
- Cum se simte Rosie?
- Puţin supărată, a plâns puţin, însă acum i-a trecut. A mâncat ceva şi a adormit. E bine.
- Cândva tot o să se întâmple ceva rău…
- Nu, nu, nu… te rog Marlena, de data asta… lăsa predicÅ£iile tale deoparte… nu va merge nimic rău. Vom avea primul nostru turneu ÅŸi ne vom îmbogăţi.
- Eşti sigur că vrei asta?
- De ce?
- Nu ÅŸtiu, Å£i se citeÅŸte ÅŸi altceva pe chip…
De Marlena nu pot să mă ascund. Adevărul era că nu mă simt în largul meu în ultima perioadă. Cred că nu am altceva decât vreo gripă trecătoare sau… nu ÅŸtiu, ceva, vreun virus luat de prin jungla aia murdară. Dar nu e numai asta. Cred că într-un an de zile am început să mă ataÅŸez de Rosie. Am văzut-o cum creÅŸte, ce face ÅŸi mi-am dat seama că ea e mai mult decât un animal. E aproape o fiinţă, nu umană ca mine însă o fiinţă conÅŸtientă. Iar faptul că o leg cu lanÅ£uri ÅŸi o învăţ să facă diferite giumbuÅŸlucuri… nu ÅŸtiu, îmi trezeÅŸte ceva în mine. PuteÅ£i să-i spuneÅ£i compasiune.
*****
Ideea mi-a venit pe moment. Nici acum nu pot realiza cum de am fost capabil să fac asta însă…
Am văzut-o cum plânge. Am văzut în adâncul ochilor ei, am văzut lacrimile formându-se şi coborând pe linia obrajilor ei doar ca să fie uscate peste câteva clipe, absorbite de blană, însă le-am văzut. I-am auzit durerea, i-am auzit inima frângându-i-se şi pur şi simplu nu am mai suportat.
La ultima reprezentaţie totul a mers bine până la jumătate când Rosie s-a împiedicat iar sală a început să râdă în hohote. Ea i-a auzit, i-a simţit că râd de ea şi a început să plângă iar restul trucurilor au fost executate cu silă şi greutate. S-a retras în cuşca ei imediat după spectacol fără să fie nevoie ca Otis sau August să o îndrume într-acolo. S-a aruncat pe podeaua cuştii şi a început să geamă. Nici măcar nu a băgat de seamă că au ridicat-o şi au urcat-o într-un nou vagon.
Am tras frâna de urgenţă în mijlocul junglei. Am deschis larg uşile. Am apucat-o de mână şi am încercat să o ridic şi să-i arăt ieşirea. Am ţipat la ea să fugă până nu mă răzgândesc şi abia de m-a înţeles. Eram gata chiar să iau vipuşca din cui şi să încep să o bat înspre ieşire.
Dar Rosie a mea e o fată deşteaptă. A înţeles ce vroiam. Dintr-o săritură s-a pierdut în desişul întunecat al pădurii.
Dacă îmi pare rău de ce am făcut? Nu… ÅŸtiu că vorbele Marlenei tot se vor adeveri cândva. Vreau doar să schimb viitorul. Dacă nu pentru mine, măcar pentru Rosie.
Daca va plac … incercati si voi sa lingusiti juriul … promit ca fac premiul pe din doua cu voi 
							
							
							
								6 Comentarii
								Filed under Povesti fara categorie
								Etichete Aberatii, concurs, Diverse, literatura, povesti, povesti anapoda, Povesti fara categorie, romantism, stephen king
							 

						
				
												
						
							mai 29, 2009 
							Scrisori dintr-un alt razboi
							
							
								I
“Aiko,
Aceasta poate fi ultima mea scrisoare către tine, sau cel puţin asta ne tot spune comandantul în fiecare dimineaţă la instrucţie, dar am încredere în camarazii mei şi în mine. Sunt sigur că voi mai apucă să îţi revăd chipul luna viitoare când voi veni în permisie şi, cu puţin noroc poate că războiul ăsta se va termina. Iar noi doi vom avea în sfârşit casa şi grădina dorită.
Sunt sănătos. Rana de luna trecută s-a vindecat destul de bine aşa că doctorul a putut să îmi dea biletul de voie pentru a mă alătura unei misiuni despre care tot Comandamentul vorbeşte ca fiind cea în care le vom da lovitura de graţie inamicului. M-am înfierbântat şi eu de aceste idei, gândul că războiul s-ar putea sfârşit mult mai repede doar datorită unui simplu raid aerian a făcut ca totul răul frontului să se şteargă din faţa ochilor. Nimeni nu mai părea să observe pe ceilalţi piloţi doborâţi cum pier în flăcări, ci doar că cerul începe să devină din ce în ce mai senin cu fiecare zi de aprilie sosită.
Însă, cu fiecare şedinţă de pregătire scopul pe care ni l-am propus pare din ce în ce mai greu de realizat căci totul depinde de noi şi în cele din urmă oamenii pot greşi foarte uşor. Căpitanul ne spune că de fapt nu suntem oameni obişnuiţi ci soldaţi imperiali şi că greşelile se ţin departe de noi. Aşa o fi, deşi am văzut cu proprii mei ochi cum un alt pilot, obosit probabil a ratat semnalul de eliberare a încărcăturii şi atunci când a încercat să treacă din nou, bateriile antiaeriene inamice l-au reperat şi l-au doborât.
Abia astăzi dimineaţă un locotenent îmbrăcat la patru ace, a cărui uniformă curată şi chip bărbierit arată că vine direct din spatele frontului, un cadet avansat prea rapid în urma războiului, ne-a adus la cunoştinţă şi ultimul detaliu al misiunii. Cu toţii am crezut că vom survola, cu o încărcătură normală în burţile avioanelor noastre, oraşele inamice a căror rol era de arsenal şi că distrugând astfel rezervele de armament, ceilalţi nu vor mai avea cu ce lupta şi se vor declara învinşi. Astăzi însă planul s-a schimbat. Am fost împărţiţi în două grupă. 5 avioane sub comanda mea trebuiau să se îndrepte înspre Los Angeles iar alte 5 bombardiere care San Francisco. Câte 4 bombardiere din fiecare grupă avea să zboare doar ca o momeală, cu încărcătura minimă pe care să o arunce peste bateriile inamice care ar mai fi supravieţuit luna aceasta. Celelalte două avioane, dintre care unul al meu, aveau să ducă speranţele imperiului. Un nou tip de bombe.
Ne-am adunat cu toţii în faţa portretului împăratului şi am închinat un pahar de sake. Ne-am urcat apoi în cuştile noastre de metal şi am pornit, întocmai cum am pornit în fiecare zi în timpul raidurilor de antrenament.”
II.
„Aiko,
Se pare că am avut dreptate. Misiunea a fost un succes aÅŸa că mă întorc acum la bază. ÃŽÅ£i scriu uitându-mă la ultima noastră fotografie. Am lăsat pentru un moment controlul avionului navigatorului ÅŸi m-am retras la coada maÅŸinăriei, aproape de unul dintre hublouri. Plâng. De fapt cu toÅ£ii plângem aici sus, bucuroÅŸi că ceea ce am făcut astăzi ne-a salvat fraÅ£ii ÅŸi taÅ£ii. Le-am spus că asta simt ÅŸi eu dar… de fapt plâng pentru că am mâinile pătate de sânge.
Ne spuneau jos că vom salva vieţi.
E greu de spus ce înţelegeau ei prin asta şi dacă viaţa merită călcată în picioare pentru ca o alta să poată continua. Am văzut-o astăzi pulsând. Trecând înspre avioane am observat grădina de trandafiri a comandantului cum strălucea în bătaia zorilor, o picătură de apă umflându-se şi coborând uşor de parcă ar fi fost mâna unui tânăr ce mângâie gâtul alb al iubitei sale. Viaţa ascunsă de firul unei pânze de păianjen îmbibate de apă. Viaţa ascunsă de frumuseţe şi pentru o fracţiune de secundă mi-am adus aminte de tinerii cu care ne întâlneam în plimbările noastre, îmbrăţişaţi, ţinându-se de mână, sărutându-se şi visând.
Până la Å£intă drumul nostru a fost lipsit cu totul ÅŸi cu totul de orice fel de pericol. Stăteam amuÅ£iÅ£i de emoÅ£ie, întrebându-ne în scaunele noastre dacă nu cumva ei ne aÅŸteaptă deja. Nimic însă. De parcă sub noi totul amuÅ£ea din cauza unor umbre răzleÅ£e. Pe urmă mi-am dat seama că era totuÅŸi prea dimineaţă. Ceasul de bord arăta abia ora 8. Oamenii abia se dădeau din pat, abia îşi luau micul dejun. Copii se pregăteau pentru ÅŸcoală sau… astăzi fiind sâmbătă probabil că încă mai leneveau în păturile lor. Speram ca măcar o sirenă să sune sub noi, să îi trezească ÅŸi să îi trimită în adăposturi. Uitasem că o distrusesem ultima dată.
Aproape că am ratat semnalul deÅŸi în cască navigatorul îmi spunea clar după ce să mă uit. Parcul, podul ÅŸi apoi noi… Å¢in minte doar că am simÅ£it lumina orbitoare prin lentilele fumurii ale ochelarilor de protecÅ£ie ÅŸi că pentru o clipă am putut simÅ£i lovitura în ceafă. Când m-am întors să privesc, o imensă umbrelă de foc se ridică de pe pământ. Un singur gând mi-a trecut prin minte atunci… jos nu vor mai creÅŸte niciodată trandafirii.  Am devenit Moartea, distrugătoarea de lumi…”
							
							
							
								8 Comentarii
								Filed under Povesti de fiecare zi
								Etichete Diverse, literatura, povesti, povesti anapoda, Povesti fara categorie
							 

						
				
												
						
							mai 24, 2009 
							Primul Contact
							
							
								I
E destul de dificil de explicat ce s-a petrecut în minţile şi în inimile oamenilor atunci când am aflat de sosirea zeilor. Divinitatea în persoană revine în mijlocul nostru aşa cum ne-a promis. Nu cred că am reacţionat greşit la vestea aceasta. De fapt oricare altă societate, oricare altă civilizaţie în care religia sau un sistem de credinţe, cât de cât unite sub anumite figuri, juca un rol important împletindu-se în fiecare aspect al vieţii cotidiene, ar fi reacţionat la fel ca şi noi.
Au fost ÅŸi unele erori, trebuie să recunoaÅŸtem, vanitatea, mândria noastră ne-au împiedicat să vedem anumite semne mai devreme. Poate am fi reuÅŸit cumva să ne salvăm. Poate dacă am fi gândit mai mult, am fi văzut figura din spatele măştii ÅŸi… jungla are atât de multe locuri în care moartea se simte ca la ea acasă…
Totuşi, noi credeam în asta. Fusesem îndoctrinaţi, deşi poate e prea greu cuvântul acesta, de mici cu imaginile Zeilor, trăiam cu ele în faţa ochilor aşa că atunci când „Ei” au sosit, ne-am grăbit să-i identificăm.
II
Deşi ţinuturile noastre erau foarte întinse datorită unei politici militare excesive, veştile circulau destul de rapid între oraşe. Aşa că de la sosirea primei nave a Zeilor până la delegaţia pe care le-am trimis-o în întâmpinare, nu au trecut decât 3 zile. Călătoria dinspre capitală spre orăşelul de la marginea teritoriilor, acolo unde Zeii se arătaseră prima dată, a fost plină de zvonuri care mai de care, poveşti pe care ni le aminteam din copilărie, legende care ar fi trebuit să ne pregătească cum să ne purtăm în preajma lor. Desigur, mai erau şi visele, provocate de mult prea multe frunze de cocă, ce ne apăreau ziua şi noaptea cu înfăţişări de demoni cu care să ne luptăm pentru a-i preamări pe Creatori.
Primul lucru pe care l-am zărit în dimineaţa când am ajuns la ţinta noastră, au fost navele. Cu toţii am simţit un fior rece pe şira spinării privind măreţia lor. Mai înalte decât orice ştiam noi, erau ca nişte palate. Şi apoi Ei au coborât. Ne-am închinat în faţa lor aşa cum se cuvenea. I-am întâmpinat cu daruri, le adusesem mâncarea favorită, vroiam să le pregătim jertfele chiar în faţa lor, adusesem câţiva sclavi pentru asta, însă Ei s-au arătat nemulţumiţi. Ne-au spus că nu veniseră pentru asta ci că mai degrabă să lăsăm sclavii liberi. Am făcut întocmai. Un singur lucru le captase atenţia. Au spus că vor să clădească un nou Soare, aşa că veniseră să ne ceară aur. Le-am dat tot ce am avut la noi de teamă că nu cumva Ei să se mâine iar Pământul să piară şi le-am promis că le vom da mai mult dacă vor binevoi să meargă cu noi în oraş. Zâmbind satisfăcuţi, zeii ne-au urmat.
III
Drumul de întoarcere a durat ceva mai mult. Fusesem instruiţi să mergem pe un alt traseu ca măsură de prevedere. Astfel am avut destul timp să îi studiem. Semănau cu imaginile zeilor, aveau chipurile albe acoperite de păr roşcat. Trupurile le erau acoperite de un fel de robe strălucitoare care, ne asigurau ei, le dădeau nemurirea. Unii dintre noi am fost surprinşi când zeii au continuat să ne refuze sacrificiile. Ne-au spus că i-am interpretat greşit, că preoţii noştrii au înţeles greşit una din poruncile lor.
Ne-au arătat puterile lor. Purtau la şolduri fâşii lungi strălucitoare, un metal mai tare decât aurul şi bronzul nostru, cu care puteau doborî orice obstacol le stătea în cale. Aveau ţevi lungi cu care chemau ploile, vindecau bolnavii pe care îi întâlneam aşa că atunci când am ajuns în capitală nu încăpea îndoială că erau ce credeam. Entuziasmul nostru putea sfărâma munţii căci credinţa adeverită este mereu mai puternică.
Sărbătorile au ţinut aproape două săptămâni. I-am purtat pe braţe pe zei, i-am atins. În aproximativ o lună de zile le puteam da cantitatea de aur pe care ne-o ceruseră aşa că până atunci puteau locui liniştiţi în templele lor. Deşi sacrificiile fuseseră întrerupte în drum spre capitală, acum că locuiau printre noi, păreau să nu mai aibă nicio reţinere de la asta. Serile şi le petreceau înconjuraţi de femeile şi fiicele noastre, pe unele chiar le-au acceptat în paturile lor. Numai noi, stăteam ca nişte bieţi idioţi, îmbătaţi de cocă, pierduţi printre vise. Zeii ne-au creat după chipul şi asemănarea lor, de ce să nu credem că şi ei au nevoi ca noi?
IV
Am început să le zărim adevărată figură prea târziu. După cele două săptămâni de sărbătoare, zeii se arătau totuşi destul de nemulţumiţi. Păreau oarecum grăbiţi, speriaţi. Deşi se aflau printre supuşi şi prieteni, refuzau să îşi dea jos robele strălucitoare sau chiar să lase deoparte fâşiile lor letale. Au început să fie din ce în ce mai lacomi, cerându-ne aurul din ce în ce mai repede şi mai mult. Se supărau din orice, sacrificiile parcă nici nu mai contau. Apoi a căzut primul mort din rândurile noastre. Unul dintre ministrii-preoti căzuse trăsnit de armele lor pentru că refuzase să îşi dea fiica unuia dintre Ei. Nemulţumirea creştea şi în rândurile noastre deşi eram orbiţi de credinţă, vălul acesta întunecat începea să se ridice puţin câte puţin. Când am văzut pe unul dintre ei sângerând, am înţeles.
Zeii noştri nu existau, erau zei falşi. Nu erau fiinţe mai bune decât noi ci chiar mai rele. Bineînţeles că secretul acesta nu îl ştiam decât foarte puţini şi eram pregătiţi să scăpăm de ei cât mai în linişte şi mai curat. Eram pregătiţi să îi luăm prin surprindere după una din nopţile de chef. Nu am fi cutezat să îi omorâm înainte, ideea ni se părea cea mai mare blasfemie posibilă, De aceea am selectat doar câţiva dintre soldaţii care ne inspirau încredere şi care aveau priviri mult mai largi decât ceilalţi. Capcana fusese întinsă cu grijă doar că momentul a fost nepotrivit.
Într-una din nopţi, după ce cu toţii petrecusem, cuprinşi de lăcomie, crezând că ascundem comori mai mari de ochii lor, „zeii” noştri au trecut prin foc şi sabie fiecare locuitor al oraşului. Puţini le-au opus rezistenţă, ceilalţi stăteau ca nişte oi să-şi primească o pedeapsă „divină” pentru păcate închipuite.
Åži ei care ne spuneau la început cruzi… Noi ucideam pentru religie, sângele vărsat avea un scop, jertfele noastre erau pregătite pentru altceva. Ei omorau pentru aur.
Civilizaţia noastră dispăru destul de repede după aceea, strivită de o credinţă strâmbă.
Am aflat mai târziu că „zeii” îşi spuneau conchistadori ÅŸi că ÅŸi ei, ironic, se închinau cuiva care le promisese că se va întoarce. M-aÅŸ fi rugat ca ÅŸi zeul lor să vină întocmai cum ÅŸi ei au venit pentru noi. M-aÅŸ fi rugat, numai că nu aveam cui…
							
							
							
								15 Comentarii
								Filed under Povesti de fiecare zi
								Etichete Aberatii, Diverse, fantasy, literatura, povesti, povesti anapoda, Povesti fara categorie
							 

						
				
												
						
							mai 16, 2009 
							Ispita lui Sava
							
							
								I
Ştia că astăzi nu era o zi bună pentru a ieşi în larg. Pur şi simplu ceva îi spusese atunci când a deschis ochii de dimineaţă, să nu cumva să iasă în larg. Erau zile bune şi zile mai puţin bune însă ziua de astăzi era în mod sigur o zi rea. Şi totuşi uite-l aici, chinuindu-se cu un amărât de năvod ce pare că s-a încurcat iar; oricât de mult ar fi încercat să le aşeze cât mai bine atunci când le aruncă pe podeaua bărcii, ele sfârşeau încurcate, iar el pierdea încă o jumătate de oră.
Acelaşi avertisment reveni şi în drum spre ţărm. Deşi era în plină vară, uliţele satului erau învăluite de o ceaţă deasă, păstoasa, ce părea că se ridicase din lac. Doar când soarele a răsărit, ea a dispărut, lăsând ultima bucată din sat, vârful clopotniţei, să se piardă în zare. Era prea târziu să se mai întoarcă acum.
Sava însă nu era genul de om care să se lase atât de uşor pradă fricii. Dimineaţă mătură gândurile acestea cu o melodie pe care o auzise la cârciuma din sat iar în barcă, ridică ştergarul de pe coşul cu mâncare şi se înfrupta din sticla de rachiu.
Lacul era prea liniÅŸtit însă. Partea asta de lac mai ales. Prin sat circulau poveÅŸti cum că suprafaÅ£a calmă a apei ascunde ÅŸi altceva. MulÅ£i dintre pescarii mai bătrâni povesteau iarna prin cârciumi fel de fel de isprăvi, unii despre făpturi minunate ce trăiau aici, pierdute de ochii lumii, alÅ£ii despre spirite rău voitoare. Sava chiar fusese martorul puterii apelor. Cu mult timp în urmă, văzuse pe deasupra apei un cârd de păsări ciudate ce păreau că se luptă între ele. Erau atât de departe ÅŸi de sus pe cer încât i se păreau că niÅŸte puncte negre însă sunetele pe care le făceau, ca niÅŸte Å£ipete, erau vii în urechile sale. Metal lovind metalul ÅŸi apoi una din păsări dispărând într-un glob de foc. Cerul se liniÅŸtise imediat iar Sava, mânat de curiozitate, a încercat să vâslească până unde credea el că a văzut „pasărea măiastră” prăbuÅŸindu-se. ÃŽnsă apa era calmă, nimic nu plutea la suprafaţă, nimic nu părea să amintească de luptă de deasupra. Numai aerul din jur părea atât de… de… era înÅ£epător, ridicându-i părul în cap lui Sava, făcându-i încheieturile mâinilor ÅŸi picioarelor să-l doară. Sava vâsli cât putu de repede înspre mal, cuprins de un tremur pe care nici în faÅ£a tunurilor de mai târziu nu îl regăsi. Ziua de astăzi părea o zi ca aceea.
Ar fi vrut să mai aibă cu cine schimba o vorbă, deşi de obicei ura compania altora atunci când se ducea la pescuit. Dar astăzi ar fi făcut o excepţie. Reuşind să descurce plasele îşi scutură din minte toate ideile astea prosteşti şi, privind cu un zâmbet şmecheresc imaginea sa din lac, îşi spune că astăzi e o zi ca oricare alta iar Ea nu o să îi facă nimic. Fluierând cântecul de la cârciumă, Sava îşi întinde năvodul.
II
Deşi restul lacului era liniştit iar cerul de deasupra era de un albastru pur, ceva statea în drumul lui Sava. În mijloc, plutind la câteva palme deasupra apei, pare a sta proptit un nor gri. Îl atrăgea pe Sava înspre el, oricât de mult ar fi încercat să vâslească să se depărteze. Orice ar fi făcut, Sava ajungea în faţa norului; orice direcţie ar fi luat, barca lui era adusă în faţa ciudăţeniei. De parcă ar fi fost hipnotizat pescarul aruncă şi ultima bucată de năvod în apă şi începu apoi să vâslească chiar în interiorul norului. Lemnul bărcii se împotrivea, scârţâia, ţipa, fiecare firicel din hainele sale părea gata să se rupă iar coşul şi sticla din el erau deja sparte şi sfărâmate în mii de bucăţi fine. Şi atunci Sava îl văzu.
Înconjurat de o lumină orbitoare, la câţiva paşi în faţa bărbatului, stătea un copil. Credea că e un copil căci abia îl putea distinge cu ochii pe jumătate închişi. Sava s-a cutremurat. Nu era ca nimic altceva de pe faţa pământului, ştia asta, simţea asta în fiecare părticică din trupul său. Şi a căzut cu faţa în fundul bărcii, recunoscând că dincolo nu poate sta decât Divinitatea în persoană, rugându-se cu lacrimi mari să fie iertat. Însă Vocea îi porunci altceva:
- Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul! Sava, îmi vei construi o Casă. Şi vei aduce în ea toţi copii şi vă veţi ruga căci cei mici Mă au în inimile lor. Şi îi veţi alege căpetenii şi îi veţi asculta căci prin gurile lor Îmi voi trimite Harul şi totul va fi bine. Şi astfel vă veţi pregăti de Împărăţia Cerurilor. Auzitu-M-ai Sava?
- Da Doamne… dar de ce eu? Doamne, sunt nevrednic… nu sunt eu cel care să-Å£i transmită vorbele oamenilor din sat.
- Aşa am poruncit Eu! Îţi voi lăsa semnul Meu iar oamenii te vor crede. Iată, vei avea părul capului tău şi părul obrazului tău albe ca zăpada, semn că pe tine te-am ales. Ascultă-Mă Sava şi fă întocmai cum ţi-am poruncit!
LeÅŸinul veni imediat.
III
A ajuns cu greu înapoi în sat. Tremura tot. Abia mai putea să păşească normal pe uliţe. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se ducă la biserică. A trecut uşor prin porţile încuiate, lacătele sfărâmându-se mai înainte ca el să ajungă în fata lor. S-a urcat apoi în turla şi a început să tragă clopotul. Un tânguit prelung ca acelea în vreme de primejdie, incendiu sau hoţi la cherhanale. Însă lumea trebuia să vină. Trebuia să îl asculte.
Când cei din sat şi-au dat seama că nu e niciun pericol si că Sava e cel care i-a deranjat, au crezut că pescarul singuratic a înnebunit. Abia pe urmă l-au văzut cu totii schimbat. Preotul, primarul, jandarmul de acolo, cu toţi au depus mărturie mai târziu că Sava semăna cu unul din profeţii pictaţi pe pereţii bisericii. Când preotul satului i-a văzut chipul luminos a vrut să i se închine crezând că Moise proorocul se coborâse de pe perete gata să ameninţe cu pedeapsa divină pe cei care se închinau acum la un nou viţel de aur.
Când Sava le-a spus porunca divină mai toţi au râs. Îi ştiau viaţa de dinainte a pescarului, beţiile şi curvele cu care umblase. De ce să i se fi arătat Dumnezeu tocmai lui? Însă cu totii au văzut ceva schimbat în ochii lui. Poate că spunea adevărul. Nimeni nu a mai vrut să plece în larg în ziua următoare însă. Nu au mai vrut dar nici nu au putut căci satul era învelit de o ceată atât de deasă încât abia de puteau zări la câţiva paşi. Erau forţaţi cumva să stea închis în casele lor şi să se gândească. Între timp Sava nu mai contenea să proorocească. Nepăsător, se plimba pe uliţele satului strigand porunca lui Dumnezeu şi promiţându-le Împărăţia Cerurilor. Pentru o veşnicie în Paradis copii trebuiau lăsaţi să vină cu el.
Când cei mici au început să se poarte şi ei ciudat, cântând ceea ce păreau a fi psalmi, comportându-se ca nişte preoţi, una câte una, mamele au fost de acord. Cu totii au pus umărul la noua construcţie. Satul fusese cuprins de frenezie, bătrâni şi tineri cărând lemne, făcând chirpici şi ridicând ziduri, acoperind cu stuf. La o săptămână, noua biserică fu gata.
Au intrat cu toţii. Părinţii şi restul adulţilor stăteau cuminţi şi pioşi în faţa uşilor altarului în care 4 băieţi îmbrăcaţi în straie asemănătoare cu cele ale unor episcopi, ţineau o nouă Liturghie în care nouă Casă era sfinţită. Şi apoi s-a întâmplat.
Exact atunci când unul dintre băieÅ£i rostea rugăciunea Prefacerii Darurilor, „LuaÅ£i, mâncaÅ£i, acesta este trupul meu…”, un trăsnet a lovit crucea din vârful bisericii. Nimeni nu ÅŸi-a dat seama cât de repede a fost totul cuprins de flăcări. Sava ÅŸi adulÅ£ii au reuÅŸit să se învălmăşească afară însă nici urmă de copii căci aceÅŸtia încă îşi mai urmau jocul Liturgic. Câţiva dintre bărbaÅ£i au încercat să între să îi scoată afară însă grinzile care se prăbuÅŸeau în flăcări, i-au prins ÅŸi pe ei înăuntru. Curând Å£ipetele celor dinăuntru s-au stins în vâlvătăile din ce în ce mai mari. Lui Sava nu îi venea să creadă. Era o pedeapsă divină, striga la rândul său vechiul preot. Se lăsaseră amăgiÅ£i de Sava, un beÅ£ivan, un desfrânat ÅŸi-au dat copii pe mâna lui ÅŸi l-au hulit pe Dumnezeu, iar El îi pedepseÅŸte. Se cere căinţă acum. Se cere ca Sava să piară ÅŸi el pentru ce a făcut. ÃŽnsă Sava nu se mai afla între ei.
IV.
Era imposibil. Sava îl văzuse pe Dumnezeu, Dumnezeu îi vorbise şi îi poruncise să facă astfel. De ce Dumnezeu l-ar fi pedepsit? Ştia că va muri, ştia că sătenii îl vor ucide pentru copii şi soţii morţi în incendiu şi era de acord cu asta. Nu înţelegea de ce divinitatea se arătase astfel cu el.
Înlăcrimat se pierdu în fumul des şi fugi înspre mal şi înspre bărcuţa sa. Avea nevoie de nişte răspunsuri mai înainte şi ştia de unde să le ceară. Nu îi păsa că afară cerul era plumburiu şi că pe lac se stârnise o furtună. Nu îi pasă decât de copii morţi.
Ceva îl împiedica să vâslească. Simţea lopeţile grele. Ceva sau  cineva nu îl vroia aici, însă Sava mergea mai departe către norul de pe mijlocul lacului ce apăruse din nou.
- De ce? Strigă el. Cum poţi fi atât de crud, de rău, de meschin? Trebuia să mă fi pedepsit pe mine! Eu am fost cel păcătos! De ce i-ai pedepsit şi pe ei? Cu ce au fost vinovaţi copii? Tu nu eşti divinitatea, nu eşti bun, nu eşti milostiv. Eşti viclean, nu zeu ci demon! Renunţ la tine! Te blestem! Hai, trazneste-mă şi pe mine, căci eşti mai rău decât un copil! Nu ştii ce vrei. Sau ştii şi faci pe dos. Greşeşti şi îţi acoperi greşelile spunând altceva! Minţi! Acum îţi ascunzi chipul de noi şi te porţi de parcă ai fi un judecător corect când nu faci altceva decât să minţi şi să înşeli! strigă Sava către cerul acoperit.
În faţa natura se revoltă şi ea, un val uriaş ridicându-se şi venind pregătit să sfărâme şi să înghită creatura proastă ce o sfida. Privind valul, Sava realiză totul. Ce văzuse prima dată nu fusese divinitatea, fusese opusul ei. Îi întinse o capcană, îşi întinse năvoadele iar el căzuse direct în ea, trăgând după sine şi pe ceilalţi. Trăsnetul fusese semnul divin. Trăsnetul fusese îndreptăţit căci din cauza lui, Dumnezeu murea bucată cu bucata în sufletele sătenilor, înlocuit. Iar Lui nu îi convenea asta. Pentru o clipă Sava se cutremură când realiză cât de aproape e acum de Divin, în sfârşit Il găsise. Dar apoi îşi spuse că acum era prea târziu. Căzuse în capcană şi în loc să fie salvat era pedepsit. Sau poate că asta era salvarea lui din ispită.
							
							
							
								8 Comentarii
								Filed under Povesti de fiecare zi
								Etichete Aberatii, Diverse, fantasy, iluzii, literatura, personale, povesti, povesti anapoda, Povesti fara categorie
							 

						
				
										
				
				
					
					Older Entries

				

			

			

	Pagini
		Despre mine
Muzica Buna
O nuvela
		
Blogroll

	Adina Olivia HuÅ£anu   –  Blogul cu ÅŸapte culori
alinaki
Ambuscada Neuronala
Angela
Camelia13capitanu
CLIPE
Condimentarium
Empty bottles
Erika
Gabiga\’s Weblog
Ghyocella
Impuls
In Arid Glamor (IceHot)
Ioan Sorin Usca
Ioan Usca
Jurnalul unei camelii’s Weblog
La rascruce de ganduri
Moshe & Mordechai
Pieces of me
Romantic Soul
Twitter
Welcome to the jungle
What’cha gonna do, Katie?
Wiki Life

	

 
iunie 2009
	L
		M
		Mi
		J
		V
		S
		D
	« Mai
		 
		 
	1234567
	891011121314
	15161718192021
	22232425262728
	2930
		 
	
					Articole recente
			O noua pagina 
						Concurs 
						Scrisori dintr-un alt razboi 
						Primul Contact 
						Ispita lui Sava 
						
			comentarii recente
		dionis on Concursdionis on O nuvelaromanticsoul on O nuvelaromanticsoul on Concursdionis on ConcursCristina on Concursdionis on O noua paginaVania on O noua paginaRaluca on Fetei din autobuzdionis on Fetei din autobuzscarlet on Fetei din autobuzscarlet on Fetei din autobuzdionis on Fetei din autobuzscarlet on Fetei din autobuzbdeedee on Fetei din autobuz
Arhive
		iunie 2009
	mai 2009
	aprilie 2009
	martie 2009
	februarie 2009
	ianuarie 2009
	decembrie 2008
	noiembrie 2008
	octombrie 2008
	septembrie 2008
	august 2008
	iulie 2008
		
					Top articole
			O nuvelaFetei din autobuzConcursO noua paginaPoveste indianaPsalmInima lui FaustScrisori dintr-un alt razboiZidul Mariei
Categorii
		Aberatii

	Dionis

	Diverse

	Finding Beauty in negative spaces

	Pentru Ingeri

	Povesti de fiecare zi

	Povesti fara categorie

	Razboi, Dragoste si Moarte

	seria " Visul Umanitatii"

	Vise de zi cu zi – ganduri gandite pana la sange

	Vise Frumoase

		
Etichete
Aberatii
amintiri
anapoda
bazaconii
chestii romantice
diferite experiente
Diverse
divesre
dorinte
fantasy
groaza
horror
idei alandala
idile
iluzie
iluzii
iubire
kings of leon
kinky
literatura
magie
metamorfoza
michael buble
mistic
oglinda
personale
ploaie
poveste
poveste de dragoste
povesti
povesti aiurea
povesti anapoda
povesti cu happy-end
povesti de zi cu zi
Povesti fara categorie
povesti pentru cineva care nu isi va da niciodata seama
povesti pentru copii
povesti siropoase
romance
romantic
romantism
stephen king
tristete
vise
vise de scriitor
					Blog Stats
			7,682 hits
			
					stats
			








		
					Voi…
			
		
					un top
			
		
					stats 2
			
		
					page rank
			

		
	
		
		

		
BloguieÅŸte pe WordPress.com. | Theme: Pressrow by Chris Pearson.